Masca de chipăruș din Nereju

CUM A APĂRUT CHIPĂRUȘUL?

Jocul de priveghi şi ritualul aferent care laolaltă poartă denumirea de Chipăruş, au apărut din nevoia omului de a se apăra de forţele nefaste care s-au abătut asupra comunităţii şi au tulburat echilibrul existent. La Nereju, există credinţa că sufletul defunctului rămâne în casă pentru trei zile. În aceastp perioadă este vulnerabil în faţa duhurilor rele care îl pândesc. Iar rolul chipăruşului este de a le speria, de a le ţine la distanţă – are rol apotropaic.

DESCRIEREA JOCULUI

Jocul era unul macabru şi violent. Mascaţii intrau în gospodăria îndoliată pe care o vandalizau și aprindeau focul în curte. Jucau, săreau și treceau cu coşciugul peste foc. Dădeau în vileag toate faptele rușinoase pe care știau ca le săvârșise decedatul în timpul vieții.

JOCUL CHIPĂUȘULUI îN ZILELE NOASTRE

Aflăm din cărți că, în 1927, când Dimitrie Gusti ajunge cu echipa pe teren, obiceiul era încă practicat. Șapte ani mai târziu, Henri H. Stahl îşi aminteşte că l-a găsit interzis.

Însă, jocul Chipăruşului revine în forţă după 1950, când este înfiinţat ansamblul local care ajunge să-l performeze pe scenă, la diferite festivaluri şi manifestări folclorice. În contextul său ritual se mai practică foarte rar și numai la cerere. Ultima dată s-a jucat în 2010.

CE A MAI RĂMAS DIN CHIPĂRUȘ

Manifestările din recuzita cărora făceau parte măştile, erau prilej de a arăta comunităţii priceperea în făurirea acestui element iar ulterior cei mai apreciaţi, care au reuşit să se evidenţieze de-a lungul vremii, erau solicitaţi să confecţioneze şi pentru alţi membrii ai comunităţii. Astfel se trece de la practică de confecţionare a propriei măşti pentru o anumită ocazie la meşteşugul confecţionării măştilor.

MASCA DE CHIPĂRUŞ

Există două tipuri de măşti clasificând în funcţie de materialele principale folosite pentru confecţionare. Măştile cele mai vechi se confecţionau din piele. Acestea erau folosite în cadrul jocurilor dintr-un motiv lesne de înţeles, pentru că erau uşoare şi, de asemenea, erau mai uşor de confecţionat şi redau mai bine anumite trăsături. Măştile confecţionate din lemn au mai mult rol decorativ, se atârnă pe pereţi, ele amintind de sculptură în lemn.

În confecţionarea lor se folosesc materiale precum: blana de oaie, pielea de capră, coarne de ţap sau de berbec şi lemnul care trebuie să fie de esenţă moale (sălcie, arin, plop – cel mai des utilizat fiind arinul pentru că este mai rezistent şi mai uşor de găsit).

Am aflat că lemnul trebuie tăiat în anumite condiții, “ în lună nouă (…) şi-n zile de dulce, să nu fie miercuri sau vineri”.

Înainte, măştile din piele rămâneau în culorile naturale, în vreme ce astăzi, pentru pigmentare, măştile sunt pictate cu materiale industriale, acrilice sau tempera, culorile aplicate fiind puternice, contrastante, dar niciodată în combinaţia roşu, galben şi albastru.

ETAPE DE LUCRU

Prima dată se pregăteşte materialul de bază. Blana şi pielea se curăţă şi se ung ca să rămână maleabile. Lemnul se crapă în două doage care ulterior se curăță de coajă şi se scobesc. Apoi, sunt ataşate detaliile feței, se vopsesc, se prind coarnele și se atașează blana.

UNELTE FOLOSITE

Foarfecă sau aparatul de tuns blană, cuţitoaie pentru subţiat şi scobit, tesla, dalta, sfredelul, fierăstrăul, ciocanul, pensula etc.. Unele piese mai complexe cum sunt cuţitoaiele, sunt prinse într-un mecanism care să faciliteze muncă şi sunt moştenite din tată în fiu, odinioară fiind confecţionate în gospodărie.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *