Povești de la sat

Încondeiatul ouălor de Paști, în Valea Anei, județul Prahova

Obicei străvechi

Din dicționarul de simboluri și credințe tradiționale românești aflăm că încă din cele mai vechi timpuri, toate popoarele lumii, dar cu deosebire cele ale Asiei și Europei, celebrau sărbătoarea Anului Nou la echinocțiul de primăvară și, în această zi, își trimiteau, ca simbol al fecundității și afecțiunii reciproce, ouă colorate; în unele mitologii (Egipt, India, China) se spune că lumea s-ar fi născut dintr-un ou; deci ouăle simbolizează nașterea, iar pentru creștini simbolizează nașterea la o nouă viață dobândită prin sacrificiul lui Iisus, legendele creștine legând simbolul ouălor roșii de patimile Mântuitorului.

Originea ouălor roșii în folclorul românesc

Cea mai veche mențiune despre acest obicei se regăsește în memoriile secretarului domnesc Anton Maria del Chiaro, care descrie obiceiurile de Paști de la Curtea Domnească din București, de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu (1689-171). În Moldova, pe de altă parte se amintește de ouăle de Paști, în cronica „Condică ce are întru sine obiceiuri vechi și nouă a prea înălțaților domni, scrisă de Gheorgache, al doilea logofăt, în Iași, în anul 1762.

În țara noastră, acest obicei s-a practicat în mai toate regiunile. Odinioară vopsirea se făcea cu coloranți naturali, obținuți din plante, astăzi această metodă a devenit o raritate, majoritatea gospodinelor apelând la coloranți sintetici, achiziționați din comerț.

Denumiri în diferite regiuni ale țării 

În Moldova, Bucovina și Banat ouăle ornamentate de Paște se numesc înpiestrite, închistrite, în Muntenia, Oltenia și Ardeal ouăle se numesc încondeiate, scrise, picurate/chicurate, împuiate. În zona Muscelului li se mai zic și ouă împietrite.

Încondeierea ouălor presupune o serie de etape migăloase, de aceea acestea mai sunt denumite și ouă muncite sau chinovarite (Vrancea).

Încondeierea ouălor cu ceară în Valea Anei

În Valea Anei încondeiatul se face în Joia Mare a Paștelui. Tanti Patica (Zoe) Coman, în vârstă de 75 de ani, este singura femeie din sat care se îndeletnicește cu acest obicei. Aceasta a învățat să încondeieze cu ceară de la mama și bunica sa. Fiind o tradiție de familie, aceasta a transmis mai departe meteșugul fiicei sale Mihaela Bârdea și unei nepoate.

Ne-a așteptat cu ouăle fierte, încă puțin călduțe și cu toate instrumentele pregătite. Ne-a invitat în bucătărie, ne-am făcut comozi, iar Tanti Patica s-a așezat lângă plita sobei și s-a apucat să deseneze cu condeiul înmuiat în ceara încălzită la foc. Am urmărit cu mare atenție tot procesul. După ce se răcește ceara de pe ou acestea sunt scufundate într-o oală cu apă caldă în care s-a pus colorant roșu și oțet pentru fixarea culorii. După ce s-a prins culoarea, ouăle sunt scoase din zeamă. Ceara de pe suprafața ouălor se încălzește la plită pentru a se topi și cu ajutorul unei cârpe aceasta este înlăturată complet. Odată terminat acest procedeu, ouăle se ung cu untdelemn sau grăsime pentru a căpăta luciu.

Modelul se alege în funcție de suprafața oului, dacă este mai alungit se face un model care se pretează pentru forma acestuia, precum Creasta Cocoșului. Dacă este mai mic, se decorează cu un model mai simplu, precum Calea rătăcită și așa mai departe.

Condeiul este unealta indispensabilă încondeierii. Acesta se confecționează manual dintr-o bucată de lemn, metal, liță sau ață și un fir de păr de cal.

Cromatică și simbolistică

Tanti Patica ne-a încondeiat cu ceară 11 ouă. Le-a decorat cu simboluri zoomorfe și fitomorfe: Creasta cocoșului, Craca bradului, Calea rătăcită, Păianjenul, Plos ca legată, Floarea cojocului, Coada rândunicii, Furculița, Frunza de Gorun (Stejar), Rădașca și Gura Peștelui.

 

Bătrâna ne-a mărturisit că modelul său preferat este Coada rândunicii. Vestită fiind în sat de priceperea sa, de multe ori aceasta încondeiază și pentru alte femei pentru a merge cu ele la biserică în duminica Paștelui. Odată, preoteasa i-a cerut să deseneze motivul Fierul plugului, însă tanti Patica nu îl știe. Ea decorează ouăle cu cele 11 modele învățate de la mama sa, la care a mai adaugat unul, inspirat dintr-o revistă și care reprezintă tot Craca bradului.

Pentru înroșit, Tanti Patica folosește doar nuanța de roșu pentru a colora ouăle. Culoarea roșie este simbolul biruinței, a forței, a focului și a sângelui, fiind fundamental legată de viață.

Legendă

Se zice că pământul s-ar scufunda și lumea s-ar prăpădi dacă oamenii nu ar mai face ouă roșii. Pământul stă pe patru furci de ceară. Iuda roade mereu la ele, ca să se prăpădească lumea; dar când isprăvește una de ros, dă fuga la alta, și până să o roadă, cea roasă crește la loc, și așa el roade de colo până colo, fară niciun folos. De Paști, când vede ouă roșii la creștini, el și mai rău se prostește; își pierde de tot cumpătul. (Gorovei, Credinți, p251).

 

Referințe:

Dicționarul de simboluri și credințe tradiționale românești, Romulus Antonescu

Ouăle de Paști, studiu de folclor, Arthur Gorovei, București 1937

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *