Povești de la oraș

Despre hainele tradiționale în modernitate

Hainele. Ce sunt ele? Niște bucăți de material așezate frumos pe trup, o imagine, o extindere a personalității, o modalitate de a evidenția calități? Poate că toate la un loc.

Hainele spun multe, iar în „spatele“ lor se ascund povești, sentimente, trăiri, dorințe, superstiții, vrăji și nu în ultimul rând, persoana care le poartă. Ce însemnau pentru oameni hainele în trecut? Ce înseamnă pentru oameni hainele acum? Stârnește-ți curiozitatea și haide să aflăm!

Noi moduri de a purta veșminte tradiționale

Nu sunt o pasionata a revistelor de modă, dar mai răsfoiesc cu plăcere atunci când îmi pică vreuna în mână. De data asta, am dat peste o revistă, cam veche. ce-i drept..
Am nimerit o editie de decembrie în care ziua națională și sărbătorile de iarnă predominau ca subiecte; intorc paginile alene si dau peste un articol cu un designer francez:

„Philippe Guilet este directorul artistic al Ambasadei Frantei la Bucuresti si unul dintre designerii care au semnat piese pentru Jean Paul Gaultier, Karl Lagerfeld si Thierry Mugler. Este de parere ca „România are ceea ce Franta a pierdut de mult: traditie si savoir-faire“. Cel mai recent proiect al sau este intitulat 100%RO, iar colectia sa poarta numele Prejudecati. Linia sa aduna 34 de tinute in care sunt reinterpretate cele mai cunoscute motive românesti“ (Revista BeWhere!, Decembrie 2011, p.18).

Primul gând care mi-a venit in minte dupa citirea acestui fragment a fost: Foarte frumos, valorile noastre sunt apreciate in afara!, apoi ma intreb: Dar de ce un francez valorifica inaintea românilor bogatiile noastre? Pe rafturile magazinelor noastre autohtone se gasesc mult mai des articole „made in China“, iar românii prea rar se gândesc sa introduca in vestimentatia lor imbracaminte cu motive traditionale …si astfel ma intreb din nou de ce trebuie sa vina strainii sa pretuiasca si sa fructifice valorile tarii noastre?

Cele mai vechi marturii despre costumul popular românesc le avem din partea strainilor, Francesco Massaro, secretarul oratorului Venetiei de la Buda, care, in trecerea sa prin Transilvania, remarca „taranii din aceasta zona ce isi faceau cingatorile din piele de bizon“, un animal de care el nu mai auzise si pe care nici nu-l mai vazuse, sau Robert Bargrave, mezinul decanului de Canteburyl (…) aduce marturii foarte interesante referitoare la vesmintele purtate de populatia Galatiului, spunând despre femeile de aici ca poarta pieptare scurte, fuste lungi si camasi „cu alesaturi infasurate in jurul bratelor si a incheieturii mâinilor“.

Nu e rau „sa fim cunoscuti“, dar de ce sa nu fim noi cei care se bucura de aceste lucruri, care intr-un final ne apartin. Povestea patriotismului e lunga, dar sa revenim la punctul care ne intereseaza, si anume modul in care oamenii poarta haine traditionalizate – imbracamintea cu motive românesti.

Mărturii ale noului tradițional 

Creatoarea de moda Valentina Vidrascu creeaza colectii atemporale in stil etno cu elemente de noutate si inedit.

„Iile stilizate, realizate de atelierul Valentina Vidrascu, nu se adreseaza unui anumit segment, ci tuturor, caci iile si camasile brodate au fost purtate timp de secole, de la fetite pâna la batrâne, de la nastere pâna la moarte. Pentru mine, ia este piesa cult, piesa capodopera din portul popular.“ (Valentina Vidrascu)

Fotografie preluată de pe magazinul online www.valentinavidrascu.ro.

Se observa din imagini adaptarea iei populare la epoca moderna: materialele folosite nu mai sunt cele obtinute in gospodarie, din plante precum cânepa, inul, ci au fost inlocuite cu matasea, velurul, voalul; culorile sunt indraznete – negru pentru partea de fundal, structura este modificata – este adaugat gulerul strâns la gât, mânecile scurte.

Un alt creator care se ocupa cu resemantizarea motivelor românesti este Philippe Guilet prin proiectul 100%.ro, in care sunt reprezentate resursele de creativitate pe care le au traditiile, cultura si talentul românilor. Este un proiect in care gesturi care se repeta peste ani si generatii identice cu ele insesi –“pentru ca asa e traditia“ – sunt reinterpretate intr-o cheie moderna si creativa, pentru a capata o noua valoare si noi semnificatii. ( http://www.100-100.ro).

Sursele de inspiratie ale creatorului sunt: România, zgomotul razboiului de tesut, modestia si ospitalitatea taranilor mestesugari, cojocul din piele de oaie brodat de domnul Juravle in Bucovina, Constantin Brâncusi, talentul tinerilor designeri români, un covor din Maramures, oul incondeiat de Paste, acoperisurile caselor, basmaua traditionala a româncelor, mâinile de aur ale artizanilor s.a.m.d.

Cu usurinta observam din cele de mai sus ca ceea ce pentru taranul român reprezinta un mod de a trai, pentru creatorul de moda e sursa de inspiratie, un punct de plecare. Mergând prin tara, s-a intâlnit cu mesteri populari pe care i-a adus la atelierele sale din Bucuresti, schimbând astfel complet contextul de tesut al hainelor traditionale.

Hainele au fost prezentate pe podium fiind incadrate intr-o colectie de tip haute couture, sunt destinate tuturor persoanelor, dar nu sunt multi cei care si le pot permite.
Mergând pe la târguri de handmade, vizitând magazine online cu astfel de produse, am observat ca este imposibil sa nu dai si peste obiecte vestimentare traditionale. Vesmintele isi pastreaza „autenticitatea“ prin structura si motivele populare, care au persistat in timp si prin tehnica de creare, fiind cusute in totalitate de mâna, altfel si-ar pierde din autenticitate, povesteste Simona Elena Antohi, mester popular, din Breaza, Prahova.
Cum primesc oamenii acest tip de haine?

„Avem foarte mulți admiratori, dar foarte puțini cumpără, din cauza prețului ridicat; valoarea hainelor nu o contestă nimeni, prețul e pe merit, însă oamenii de rând nu dispun de acei bani“.

Care este motivul pentru care oamenii aleg sa poarte ii populare? „Pentru ca sunt români; nu vor sa mai poarte chinezisme, vor sa se imbrace cu un lucru original, facut in tara lor, sa arate ca au origini  si valori.“

Cum este reprezentat autenticul la ia populara?

„Ia populara este autentică dacă este cusută în întregime de mână; de asemenea, broderia nu este la întâmplare. Pe partea din față trebuie să regăsim cele cinci șiruri care reprezinta familia (tatăl, mama și cel puțin un copil și cele doua șiruri ale vieții), înfloriturile de pe mână care indicau statutul social.“
(Simona Elena Antohi, Prahova, meșter popular)

Conceptul de ie populara în societatea modernă este caracterizat prin căutarea identității etnice și naționale, indicând apartenența la un grup cultural.

Element cutumiar versus element exotic

Purtarea camasii la cele mai importante ceremonii din viata individului si respectarea atât a interdictiilor cât si a prescriptiilor de creare, imbracare, spalare etc. reprezinta legi nescrise ale comunitatii rurale, ce trebuie respectate cu mare grija pentru a pastra ordinea sau din contra pentru a echilibra haosul. Taranul are pregatita câte o camasa pentru fiecare eveniment in parte, o camasa a fecioriei si a vaduviei, a nuntilor, nasterii si a botezurilor, a datinilor si a obiceiurilor, dar si o camasa pentru moarte.

Spre exemplu: camasa mamei si a lauzei nu se imbraca niciodata pe dos sau cu gura la spate, pentru a nu influenta negativ nasterea sau viata viitoare a pruncului. In timpul nasterii, in tivul camasii erau cusute talismane – usturoi sau fire de busuioc, cunoscute fiind calitatile de protectie impotriva spiritelor necurate ale acestor plante –, iar moasa taia camasa femeii care nastea, de la gura pâna la poale, ca sa fie nasterea usoara si rapida.

Indreptându-ne atentia spre societatea moderna, nu regasim acest tip de mentalitate. Ia populara apare sub alte forme estetice si presupune un proces de creatie si intretinere lipsit de incarcatura sacra. Oamenii procura hainele traditionale sau cele care amintesc de acestea din magazine, de pe un raft, dintr-o fabrica. Nu exista momente speciale sau ritualuri de purtare a iei – acestea sunt imbracate pe strada, la serviciu, in restaurante, cluburi, la diferite evenimente, in functie de dorinta fiecarui individ in parte.

„Ma imbrac exact cum simt. Pentru mine fiecare zi e un film, o stare si asta se vede foarte clar in stilul meu.“

Aceastã afirmatie reflectã modul in care oamenii moderni se imbraca. Se pune accentul pe povestea pe care o spun hainele, pe ceea ce transmit si pe ceea ce semnifica ele. Multe femei sunt interesate de haine care au apartinut unor rude (bunici, strabunici), acestea mai poarta inca din aura persoanei caruia au apartinut.

O astfel de poveste poarta si hainele create de Valentina Vidrascu sau Philippe Guilet, redând persoanelor care le imbraca sentimentul de pastrare a valorilor traditionale intr-o forma noua, inovativa.

Zamislirea hainelor nu mai e  magica, singura fiinta care le patroneaza fiind cel care le creeaza. Au disparut practicile magice de tesere, superstitiile, dar au ramas, in schimb, povestile, cele care vorbesc despre semnificatia broderiei, despre materialele utilizate, despre ce transmit ele, despre cine le-a purtat.

Fotografie preluată de pe www.epochtimes-romania.com

De asemenea, se observa ca functia estetica este cea care primeaza în cazul hainelor din secolul XXI. Luând exemplul iilor din magazinele handmade, putem identifica usor modul in care au inteles conceptul de ie/camasa tesatoarele moderne. Se pot diferentia doua tipuri de ii moderne: in primul rând iile cusute in maniera traditionala, asta insemnând ca sunt facute in intregime de mâna, din materiale de in sau cânepă, pastrând simbolurile broderiei si structura traditionala, iar cea de-a doua categorie cuprinde iile cusute in maniera moderna, fiind pastrate doar materialele de tesut, broderia, cromatica, structura fiind modificate. Aceasta diferenta se reflecta si in pret, cele care pastreaza tiparul traditional fiind mai scumpe decât celelalte, datorita efortului depus in crearea lor, dar si a valorii pe care o poarta, pastrând motive si structuri vechi.

Hainele, iile, recreate in intregime, precum cele ale creatorilor de moda, care lucreaza cu aparatura specifica si alte inventii din domeniul croitoriei intra intr-o alta categorie, ele fiind regândite, ca forma, structura, cromatica, broderie, mod si moment de imbracare. Functia lor primara este aceeasi, aceea estetica careia i se alatura si altele, functie sociala si chiar magica, privind mesajul pe care il poarta cu ele – pretuirea valorilor nationale.

In trecut, hainele indeplineau functii multiple si erau insotite de numeroase credinte si superstitii pornind de la modul de creare a acestora si pâna la felul in care sunt purtate, mai apoi ingrijite. Prin intermediul hainelor, oamenii se distingeau din punct de vedere social si dovedeau un anumit rang in societate. Acest lucru este valabil si in ziua de azi, dar…

*acest text face parte din articolul Hainele traditionale: de la elementul cutumiar la societatea moderna publicat în revista Cultura, NR. 378 din 14-iunie-2012

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *