Povești de la sat

Căruța cu boi, scurte povești și amintiri

Astă seară veneam spre casă de la Rotarea și la Valea Anei văd o căruță cu boi. Erau boii lui nea Costică Zincă, el era în fața boilor, se ținea de o sfoară legată de jug, mai spre „cea” așa, ținea sensul de mers, că s-au înmulțit mașinile astea de zici că s-a mutat capitala țării la Starchiojd. Am sărit din mașină ca ars: „Stai, bre, să fac și eu o poză!”. Dar nea Costică își vedea de sfoara lui, ținea strâns de ea. Cine știe ce planuri făcea… „descarc suianul, dau boii la apă, apoi le bag o țoală di otavă sau niște coceni să roază toată noaptea”.

Ehe, boii ăștia, cu ei se „hărănea” omul mai înăinte vreme. Cine avea boi era cineva, ca și cum ar fi acum unul cu mașină scumpă, numai că boii ăștia asigurau hrana casei. Maşina e gândul omului, te duce unde vrei, dar dacă bagi cheia în contact, bagi şi mâna în buzunar. Şi dacă e buzunarul spart…

Ei, şi cu boii, cărau cu ei de toate. Zice că se duceau cu boii la odaie în pădure, mergeau așa, pe firul apei că nu era drum. Haide-haide, dura ceva că e cale lungă până în pădure. Mergeau așa pe calea apei, că boii nu sunt repeziți cum sunt caii, ăia ar fi rupt căruța. Omul mergea înainte: mai ferea un bolovan, mai căta o piatră bună de ascuțit coasa… Apoi de acolo veneau cu o cotigă de fân, că dacă era drumul rău…

Zicea tanti Gica, săraca, de tatăl ei, că s-a dus cu boii la lemne și s-a răsturnat căruța pe el, apoi l-au adus așa mort pe lemne. Că de aia nu e bine să zici: „lasă că-ți arăt eu ție…”. A dat căruța pă iel și bieții boi au stat așa înjugați o vreme, cu mortul sub căruță.

Și cu boii, cărau cu ei de toate

Cu boii ăștia făceau cărăușie „la câmp”. Duceau de toate: roți de căruță sau doar obezi, scândură, șindrilă, coade de sapă, coporâi de coasă, mere, pere, nuci, prune lojnite, opărite, magiun, țuică, oțet de prune… cică nici nu stăteau de vorbă cojanii dacă nu aveau oțet de prune. „Ce ai, nene, în căruță? Ai oțet de prune? Nu ai? Dă-i drumu mai departe!” Mergea așa: un măr sau o pară pe un porumb și cam cinci-șase nuci pe porumb. Cu scândura era altă socoteală. Plecau din sat cu noaptea în cap și opreau pe la dejugători: la Cîndești, Trei Coceni, Țoca, acolo dădeau nutreț boilor și făceau mămăligă la roata căruței.

Nea Costică cu boii
Nea Costică și carul tras de boi

Apoi după împropietărirea câtorva moșneni „la câmp”, la Brăila pare-se, veneau ăștia toamna cu porumb și hăiau la boi ca și cum ar avea încărcătură mare, să vadă ceilalți ce avere aduc ăștia de la câmp. Așa era cu boii ăștia, după cum vă spun.

A, zice că pe boierul Dumitru Macovei l-au dus la biserică şi la groapă cu șase boi. A fost om greu, de, nu-l puteau duce doi boi ca pe orice amărât care avea câteva prăjini de pământ. Ei, dar nici boii nu erau așa voinici, cică dacă pica bou’ în șanț și te puneai doi-trei inși cu umărul îl săltai. De aia nu era nici coșaru’ prea mare. S-au dus, s-a cam terminat cu boii din ’62 când a devenit de s-a încheiat colectivizarea. Dădeai boii cu căruță, plug, grapă, nu știu dacă luau și coviltirul, dar ce făceau ăștia cu el? Bietul nea Fănică Ceaușu a dat și amendă că ‘cia că nu a dus boii la timp când au vrut ei. Na, și cu boii luați, și cu amendă dată. Ce omenie mai e asta, nene?

Avea și tătaie, Neculai Oprea (Căritu), un bou alb, îl mai punea la jug cu o vacă de-a țații Genichii lu’ nea Neculai Petrache, își făceau treburile cu el. Un bou alb, frumos, îl păzea mama pe Zmeurăt, dar l-au luat. Na, i-au luat jucăria copilului, își omora timpul cu el pe Zmeurăt. Bată-i mama Ana să-i bată de nesocotiți! Acum mă uit la boii lui nea Costică, ce frumos stau ei la poză. Ptiu, să nu vă deochi!

Text apărut inițial pe pagina de Facebook – Cristi Mușa