Amintiri din Viscri
Povești de la sat

Am retrăit amintiri din copilărie în celebrul sat Viscri

M-am hotărât să plec în ultima clipă și a fost una dintre cele mai frumoase excursii ale mele prin țară. Plină de frumos, autentic și fluturi în stomac. M-am bucurat așa cum o făceam atunci când eram copil, un sentiment extrem de prețios.

Am ajuns în Viscri pe la prânz. Soarele ardea cu tărie așa că am preferat să merg în livada din spatele casei unde eram cazată și să îmi întind hamacul. Am citit, am ascultat liniștea și am ațipit inspirând aerul curat de Viscri. Nu îmi doream nimic mai mult decât să pretrec puțin timp eu cu mine. De fiecare dată când simt că orașul e prea mult, că totul e un pic prea copleșitor, revin în locurile care îmi sunt cele mai dragi, la sat, la rădăcini. Așa reușesc eu să mă întorc la mine.

Oh și a fost cu bucurie și cu râsete și cu doruri împlinite.

M-am îndrăgostit de Viscri acum câțiva ani după ce am citit un articol cu cele mai frumoase sate din România. Pentru mine, satul este o oază de liniște, un loc în care îmi amintesc de lucrurile pe care le iubesc și unde mă simt  cel mai în largul meu. Un loc unde mă minunez de măreția simplității vieții oamenilor, de fericirea lor și deopotrivă de puterea de a trece peste momente cu mai puțină bucurie.

E un sat celebru. Prințul Charles obișnuiește să vină în vacanță aici. Zeci de turiști ajung în Viscri datorită lui. E absolut de poveste. Pe mine m-au cucerit farmecul caselor colorate care mă fac să îmi imaginez tot felul de povești pe care le ascund și hambarele transformate în  restaurante cu mult bun gust. Acel fel de restaurante unde mănânci ca la bunica acasă. Sunt oameni care au plecat din București și s-au mutat acolo, să trăiască în tihnă.

Distracție ca în copilărie

Seara am dedicat-o descoperirii de locuri ascunse și oameni noi. Punct ochit, punct lovit. I-am cunoscut pe Alex și Marius, doi băieți de 7 și 9 ani care o ajutau pe mama lor la treburile gospodăriei. În spatele casei lor era pădure și o priveliște uimitoare în care se zărea Cetatea Fortificată de la Viscri. Recunosc că îmi este greu să pun în cuvinte emoția pe care am simțit-o.

Era o atmosferă de basm, cu cerul roșiatec, natura în adevărata ei splendoare și povestirile năstrușnice ale celor doi băieți pe fundal. M-am bucurat să îi cunosc și să pătrund câtuși de puțin în lumea lor. O lume atât de diferită față de a mea.

Am plecat de la ei puțin amețită de toată întâmplarea. Toate gândurile mele despre această călătorie prindeau viață. Eram fericită. Coboram pe strada principală și la un moment dat apare o minge în fața mea. Mult timp a trecut de când nu am mai dat cu șutul într-o minge. Nici nu am apucat să conștientizez prea bine că mi-am luat avânt și gool, arunc mingea la câțiva metri cu tot cu papucul din picior.

Trebuie să mă lăsați să îmi iau revanșa! Nu am mai jucat demult, hai, pase? Da, doamna, hai să jucăm! Ce bine! Dar să nu îmi ziceți doamna, mă cheamă Silvia. Pe voi cum vă cheamă?  

Și așa i-am cunoscut pe Ștefan, Denis și Andrei. Ne-am jucat cu mingea, am împărțit dulciuri și ne-am dat unii altora sfaturi de viață. Noi i-am sfătuit să nu se lase de școală, iar ei ne-au învățat despre cât de ușor este să îți faci prieteni atât timp cât pornești cu inima deschisă la drum.

Aceasta a fost a treia mea vizită în Viscri. Am plecat cu simplul gând de a petrece mai mult timp pe ulițele satului și să descopăr colțișoarele ascunse. Nu am avut nici o așteptare, doar am visat cu ochii deschiși. Și ce surpriză, visul a devenit realitate.

Daca vrei să îl vizitezi, îți recomand să îți pui ceva timp deoparte și să nu te duci pe fugă pentru că nu o să îl înțelegi și o să îți pară rău. Trebuie să îi oferi timp să îi cunoști cotloanele și oamenii care îi dau viață. Atunci călătoria va fi cu adevărat una bogată.

***

Întâmplări petrecute în vara anului 2019.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *